Key Competencies Kit
for Facing Lifelong Learning
 |
This Project has been funded with support from the European Commission. This communication reflects the views only of the author, and the Commission can not be held responsible for any use which may be made of the information contained therein. |
 |
După parcurgerea acestei unităţi veţi putea:
Introducere la Unitatea 2
Majoritatea activităţilor pe care le desfăşurăm în viaţa de zi cu zi necesită intervenţia limbii orale. Oferirea instrucţiunilor sau comunicarea unui mesaj important, plănuirea unei activităţi, discutarea unui zvon, judecarea cuiva, sugerarea unei soluţii la o problemă…toate acestea sunt situaţii în care trebuie să folosim comunicarea orală (să nu uităm alte tipuri de comunicare care au fost discutate în unitatea 1).
În plus, modul nostru de a vorbi va determina, în majoritatea cazurilor, adjectivele pe care alte persoane le-ar folosi pentru a ne descrie, Astfel, oamenii pot fi descrişi ca prudenţi, exageraţi, bârfitori, politicoşi, şi aşa mai departe.
Actul de a vorbi este atât de important încât, de abia observându-l, prin această acţiune transmitem informaţii despre gândurile şi sentimentele noastre. Astfel, cuvintele noastre se îmbină cu diferite sentimente precum dragostea, grija, invidia, critica aspră, văicăreala, aprobarea, etc…
În concluzie, ceea ce spunem furnizează informaţii despre cine suntem, ce simţim şi credem, care vor afecta relaţiile noastre cu oamenii din jurul nostru. Din acest motiv este important să căutăm modul în care noi înşine comunicăm oral şi să folosim resursele comunicative cele mai importante.
Acum că cunoaşteţi deja tipurile diferite de comunicare, reflectaţi asupra următoarelor întrebări:
Amintiţi-vă că în unitatea 1 am definit Comunicarea Orală ca un tip de comunicare ce foloseşte cuvinte orale.
Un prieten care vă explică cum să scrieţi un CD, radiodifuziunea unui meci de fotbal sau conversaţia la telefon între două rude sunt exemple de comunicare orală.
Dacă vă gândiţi la unul din aceste exemple veţi realiza că comunicarea are loc de fapt bazându-se pe folosirea cuvintelor orale. Totuşi, pe lângă acestea…. Ce alte tipuri de elemente sunt folosite?
 |
Vizitaţi următorul link/site: Este un interviu între două persoane faimoase: Analizaţi procesul de comunicare între aceşti doi oameni. |
În adresa oferită aţi observat că persoanele sunt implicate într-un proces comunicare bazat pe folosirea discursului, dar…Este bazat numai pe folosirea discursului?
De exemplu, observaţi unde se află aceste două persoane, modul în care îşi mişcă mâinile (în special una dintre ele)…toate aceste aspecte definesc anumite caracteristici ale acestei conversaţii.
Ce adjectiv aţi folosit pentru a descrie această conversaţie? Alegeţi câteva din adjectivele din lista de mai jos.
Acum că ştiţi deja elementele comunicarii care afectează transmiterea orală a mesajului, trebuie să luaţi în considerare că:
|
| |
Ceea ce este cel mai important într-un proces de comunicare oral este că toate elementele implicate (voce, privire fixă, gesturi, corp…)sunt compatibile cu mesajul care este transmis şi susţine procesul comunicativ. |
Ştim deja elementele implicate în procesul de comunicare oral şi mai cunoaştem, de asemenea ,că toate aceste elemente trebuie combinate în conformitate cu mesajul transmis.
În plus pe lângă căutarea elemetelor comunicării:
|
 |
PROCESUL COMUNICATIV ORAL |
|
| Analizarea situaţiei: | De ce vreau să o comunic? |
Cui o comunic? |
|
Ce vreau să comunic? |
|
Cum o comunic? |
|
|
|
| Pregătirea situaţiei comunicative: | Structurarea mesajului. |
Mă gândesc la mesajul pe care vreau să îl transmit, înainte de a-l transmite. |
|
Pun ideile în ordine. |
|
|
|
| Formularea mesajului. | Adaptarea la receptorul/ii mesajului (alegerea potrivită a cuvintelor). |
Căutarea elementelor comunicării orale. |
|
După cum am menţionat deja în Unitatea 1, modul nostru de a comunica se schimbă depinzând de situaţia specifică în care procesul comunicativ are loc. Mulţi factori sunt implicaşi în modul în care comunicăm: mesajul transmis, atitudinea receptorului, condiţiile de mediu, etc.
| |
|
Când comunicăm schimbăm stilul de comunicare sau modul în care comunicăm. În general, trei stiluri de comunicare au fost stabilite: agresiv, inhibat şi hotărât.
| Stilul agresiv:
http://www.youtube.com/watch?v=zPkPVxmHmaI&feature=related |
|
| Stilul inhibat:
http://www.youtube.com/watch?v=kGm1VwSnsrs | |
| Stilul hotărât:
http://www.youtube.com/watch?v=xxP9U1KIh7M&feature=related |
| |
|
Folosim stiluri de comunicare diferite. Stilurile de comunicare pot fi clasificate după cum urmează:
|
În funcție de circumstanţe, variem între cele trei stiluri de comunicare (agresiv, inhibat şi hotărât). Stilul hotărât susţine procesul comunicativ şi facilitează transferul de informaţii evitând conflictele. |
|
Profesorul va da fiecăruia dintre voi un cartonaş ce indică stilul comunicării pe care fiecare o va folosi în această activitate (agresivă, inhibată sau hotărâtă). Trebuie să jucaţi rolul indicat pe cartonaş iar restul colegilor trebuie să identifice ce stil de comunicare este folosit.
Pentru a paractica fiecare dintre stilurile comunicării, întregul grup va începe o dezbatere pe următorul subiect:
Ce credeţi despre cantitatea copleşitoare de reclame care sunt difuzate de mass media (televizor, radio, presă, internet…)?
Puteţi discuta această chestiune timp de 20 minute. Fiecare trebuie să îşi exprime opinia, să explice argumentele, să îşi justifice ideile, etc.
Când timpul alocat dezbaterilor se încheie, şi va identifica stilul de comunicare folosit de fiecare dintre voi, trebuie să lucraţi împreună şi să încercaţi să identificaţi ce stil a fost atribuit fiecărui membru al grupului.
| |
|
Mai mult ca sigur, vă simţiţi bine când vorbiţi cu prietenii, rudele, cunoştinţele, etc. Prin conversaţie exprimăm gândurile şi sentimentele noastre şi facem petiţii….
Conversaţia este una dintre cele mai folosite moduri de comunicare. În ciuda faptului că este o activitate zilnică şi spontană, nu o facem în modul cel mai bun cu putinţă.
Conversaţia este o activitate comunicativă orală în care câteva persoane alternează rolurile de emiţător şi receptor şi negociază sensul afirmaţiilor. |
Vă prezentăm mai jos o serie de principii legate de conversaţie. Trebuie să comparați variantele, trebuie să alegeţi opţiunea pe care o consideraţi cea mai potrivită pentru a susţine procesul comunicativ.
O conversaţie este dezvoltată corespunzător dacă... |
|
Fiecare implicat participă la aceasta. |
Numai o singură persoană dintre cei implicate ia parte la conversaţie. |
Fiecare implicat exprimă clar ceea ce simte. |
Numai o singură persoană spune clar ceea ce gândeşte, şi încearcă să îi câştige de partea sa pe ceilalţi. |
Părţile implicate trebuie să se confrunte de fiecare data când este posibil. |
Părţile implicate trebuie să lucreze împreună şi să ofere informaţia necesară. |
informaţia transmisă în conversaţie trebuie să fie confuză şi falsă. |
Informaţia transmisă în conversaţie trebuie să fie clară şi adevărată. |
Când analizaţi răspunsurile la întrebările anterioare, veţi realiza că urmăm următorul proces:
|
Când analizaţi răspunsurile la întrebările anterioare, veţi realiza că urmăm următorul proces:
|
Dacă ar trebui să facem un sondaj pe cele mai comune temeri care afectează oamenii, vom descoperi că vorbitul în public este una dintre ele.
Puţini dintre noi vor trebui să înfrunte un public de milioane de persoane precum fac prezentatorii tv, totuşi, probabil, de-a lungul vieţii, mai devreme sau mai târziu, ne vom adresa unui grup numeros de persoane. Dacă aţi experimentat o astfel de situaţie, probabil ştiţi că nu este deloc ușor: ne este teamă de ridicol, de critici, de glume făcute pe seama noastră sau de orice altă circumstanţă ce ne face să ne simţim jenaţi.
 |
Făcând click pe adresa de mai jos puteţi vedea momentul în care Penélope Cruz a primit premiul academiei pentru actriţa cea mai bine susţinută (2009): Analizaţi elementele comunicării verbale şi non verbale pe care le ştiţi deja şi răspundeţi la următoarele întrebări:
|
După cum aţi văzut, când vorbiţi în public, importanţa tuturor elementelor comunicării, atât cel verbal cât şi non verbal, creşte.
Dacă analizaţi elementele comunicării când Penélope Cruz vorbeşte în public, putem înţelege emoţiile pe care le simte în acel moment.În momentul în care vorbim în public trebuie să fim atenți la următoarele aspecte: vocea (registru22 , volumul, pronunția...), expresia feței, privirea, subiectul discutat și înfățișarea. |
Când vorbiți în public trebuie să acordași o atenție sporită următoarelor aspecte:
|
Când vorbiți în public este foarte important să fiți îndeosebi atenți la alegerea propoziției de început și de încheiere a discursului. Trebuie să captăm atenția publicului încă de la începutul discursului și să încheiem lăsând o impresie bună. |
 |
Analizați situația prezentată în imaginea de mai jos.
Probabil, ați fost pus în mai multe situații în care ați fost nevoit să înaintați o petiție sau o cerere complicată precum cea ilustrată de această imagine și ați omis câteva competențe cheie.
Imaginați-vă că sunteți în locul persoanei de mai sus și trebuie să adresați o petiție:
Toată lumea are dreptul să solicite ceea ce îsi dorește atâta timp cât nu încalcă drepturile celorlalți; totuși, nu toți dispunem de competențele cheie necesare pentru a face asta în cel mai bun mod cu putință.
Acum, imaginați-vă că sunteți în locul persoanei care primește petiția și răspundeți la următoarele întrebări:
La ce fraze vă veți aștepta? Alegeți una dintre opțiunile de mai jos :
Dacă notați pe o foaie de hârtie părerile dumneavostră referitoare la ambele părți implicate în petiția pentru mărirea de salariu, veți oberva că trebuie respectate anumite principii
Când trebuie să fomulați o petiție, este important să urmăriți anumite principii:
|
De cele mai multe ori, formularea unei petiții este la fel de dificilă ca respingerea sa.
Să îi spuneți “NU” unui prieten care vă cere o favoare, ajutorul sau să formulați o petiție poate deveni o sarcină destul de complicată.
Pentru a înțelege dificultatea comunicării unui răspuns negativ, vom face din nou referire la situația menționată mai sus.
Analizați continuarea procesului de comunicare prezentat în capitolul precedent:
După cum puteți vedea, șeful îi respinge angajatului petiția.
De fapt, șeful are dreptul să spună “NU” petiției înaintată de muncitor.
Toți oamenii au dreptul să spună “NU”, ori de câte ori doresc și nu avem de ce să ne simțim prost din cauza asta. Este dreptul nostru să răspundem cu “nu” la petițiile care nu sunt rezonabile și la cele pe care nu dorim sau nu putem să le acceptăm.
Să ne imaginăm că șeful îi respinge cererea deoarece, la momentul respectiv, din cauza situației financiare a companiei, nu se pot aloca costuri suplimentare. Șefului îi pare rău că este nevoit să îi respingă petiția, dar, cu toate acestea, trebuie să o facă într-un mod corespunzător
Acum, imaginați-vă că sunteți în postura angajatului și răspundeți la următoarele întrebări:
Ce ați prefera să vă spună șeful dumneavoastră? Alegeți una dintre variantele de mai jos :
Când respingeți o petiție trebuie să țineți cont de următoarele aspecte:
|
După cum deja știți, a spune “nu” poate fi mai complicat decât pare, în special în situațiile în care ne simțim sub presiune. Există câteva tehnici folositoare care pot fi folosite pentru a facilita această situație.
Profesorul dumneavoastră vă va explica Tehnica Broken Record care se bazează pe repetarea continuă a ceea ce ne dorim, dând mereu dovadă de bune maniere și respect.
Grupul va fi împărțit în perechi, fiecare pereche trebuie să reprezinte o situație în care este greu să spui “nu”. Pentru a rezolva situația, un membru al perechii trebuie să folosească Tehnica Broken Record. Restul grupului trebuie să analizeze situația și să decidă dacă această tehnică a ajutat sau nu la rezolvarea problemei.
Pentru a face această activitate și mai clară, vă vom oferi un exemplu de cum folosește Alberto Tehnica Broken Record:
Alberto: -Am comandat friptură în sânge, iar aceasta este prăjită bine.
Ospătarul: -Îmi pare rău, nu mi-ați spus nimic și am adus friptura prăjită bine.
Alberto: -Probabil nu v-ați notat pentru că îmi amintesc clar că am comandat-o în sânge. Ați putea fi drăguț să mi-o schimbați?
Ospătarul: - Nu pot să fac asta întrucât aș fi nevoit să o arunc.
Alberto: - Înțeleg, dar am comandat friptură în sânge, așa că va trebui să o schimbați pe aceasta.
Ospătarul: - Dacă mă voi întoarce cu această fripură în bucătărie, șefii mei mă vor obliga să o plătesc. De ce nu o puteți mânca așa? Vă pot aduce o garnitură pentru a le combina?
Alberto: - Uite, chiar îmi pare rău că ai făcut o greșeaIă, te înțeleg perfect, dar tot îmi vreau friptura. Mulțumesc.
Ospătarul: - În regulă, vă voi aduce friptura în sânge.
| |
Considerați că această tehnică poate fi folositoare cu oamenii foarte insistenți? Cum v-ați simți folosind această tehnică? Dar dacă alți oameni ar utiliza-o cu dumneavoastră? |
 |
Aveți dreptul să spuneți “nu”, dar trebuie să o faceți mereu apelând la bunele maniere și la respect. |
Când comunicăm cu cineva, de obicei descoperim că avem o altă părere decât ceilalți. În asemenea cazuri:
Care este atitudinea dumneavoastră?. (Alegeți una din următoarele variante).
Vă exprimați părerea și încercați să îi convingeți pe ceilalți astfel încât să vă dea dreptate.
Nu spuneți nimic, iar dacă vi se cere părerea, sunteți de acord cu ceea ce spune majoritatea.
Vă exprimați părerea și respectați celelalte puncte de vedere.
Probabil înțelegeți că varianta a treia este cea mai bună; totuși, este posibil să alegem mai mereu prima variantă sau chiar a doua.
Fiecare are dreptul să își exprime liber propriile preferințe, să se implice în ce discuție dorește sau să își exprime o părere nefiind de accord cu alte persoane.
Nu este întotdeauna ușor să ne exprimăm părerea, deaorece riscăm să fim neînțeleși sau ca ideile noastre să fie interpretate greșit. Totuși, chiar dacă este dificil, nu înseamnă că este imposibil.
Când trebuie să ne exprimăm părerea, este indicat să:
|
 |
Răspunsul la problemele și activitățile propuse în Unitatea Didactică 2 |
In linkul oferit puteți urmări un interviu a lui A și B. În acest interviu putem oberva următoarele:
Componentele Comunicării Orale |
|
Vocea |
Privirea:Intervievatorul și intervievatul mențin în permanență contactul vizual, exceptând momentele în care intervievatul pare să se adreseze publicului. |
Procesul urmărit în comunicarea orală implică parcurgerea următorilor pași. Veți observa că ordinea potrivită este:
În analizarea situației: c, b, a și d.
În pregătirea situației de comunicare: c, a și b
În formularea mesajului: a și b.
Relațiile corecte sunt: A (1, 3 și 5), B (2, 4 și 7) şi C (6, 8 și 9).
Mai jos vă prezentăm un exemplu de conversație care poate fi asemănătoare cu cea descrisă de dumneavoastră:
Cum ați început conversația?
De exemplu: Bună, ce mai faci?
Ați început să discutați subiectul principal al conversației?
De exemplu: - Ieri, m-am întâlnit cu sora ta și mi-a spus că te pregătești să dai examenul pentru permisul de conducere.
Cât timp a durat conversația?. Relatează pe scurt dialogul.
De exemplu. Durată: 3 minute. I-am spus că și eu vreau să îmi iau permisul în curând; el/ea mi-a spus că încercase deja de două ori, dar, de data aceasta va reuși
Ați încheiat conversația?
De exemplu: - Bine, pe curând. Ai grijă de tine.
După ce ați analizat modul de comunicare a prezentatorului de știri probabil ați observat următoarele detalii.
Registrul este ridicat, însă moderat și constant. Reflectă încredere în informația pe care o transmite.
Pronunția cuvintelor este potrivită ceea ce facilitează înțelegerea mesajului.
Prezentatorul privește în permanență la camera de filmat, (adresându-se telespectatorilor) arătând că este concentrat pe procesul de comunicare.
Expresia feței este complet neutră și sprijină informația transmisă, (informația este transmisă cu exactitate).
Vocabularul este direct și simplu, denotă o bună stăpânire a subiectului ceea ce îl face mai ușor de înțeles pentru telespectatori.
Ținuta este îngrijită și nu distrage cu nimic atenția telespectatorilor (trebuie să fie concentrată la informația transmisă).